Pe langa hipism, ciclism si vanatoare, romanii de la 1900 se dadeau in vant dupa patinaj. Pe lacul Cismigiu, acest sport se practica inca din vremea Razboiului Crimeii, dupa cum ne spune capitanul austriac Stefan Dietrich, in 1855 (Bucurestiul era ocupat pe atunci de trupe austriece).
Patinajul era un sport nerestrictionat de moda sau avere, in practicarea lui straturile sociale amestecandu-se. Un sport care venea de la elite: Napoleon al III-lea era un mare pasionat, la fel si sotia sa Eugenia, la fel regina Victoria a Angliei sau kronprintul Germaniei Friederich sau o sotie ambasador precum Pauline de Metternich. La romani, intre indragostitii de patinaj, C. Bacalbasa ii citeaza la Bucuresti pe C. Boerescu, I. Ghica, I. Lahovary, Em. Costinescu, M. Sutu, Gr. Cerkez, Al. Oteteliseanu... In tinerete, Carol I si Elisabeta mergeau destul de des la patinaj. Si mai des o faceau Ferdinand si Maria. Protipendada dadea adesea petreceri pe gheata, baluri la care se etalau toalete distinse si se dansau valsuri. Adrian Silvan-Ionescu ne descrie un costum elegant de dama din lumea buna aventurata pe gheata: spenter sau cataveica captusita si imblanita, fusta mai scurta decat aceea de plimbare, care oferea astfel prilejul de a pune in evidenta frumusetea botinelor, de dorit de culoarea fustei si captusite cu fulgi de lebada sau blana de vulpe, caciulita si manusi din blana scumpa asortate la restul imbracamintei. Si un costum de barbat: sacou, flanela groasa sau cojocel, pantaloni cu supieuri ca sa nu incomodeze fixarea patinei sau pantaloni bufanti si stransi pe pulpe, caciula sau palarie, de obicei melon sau homburg. Patinatorii erau acompaniati in piruetele lor pe gheata de muzica militara, care la Bucuresti se canta in Cismigiu martea, joia, sambata si duminica, intre orele 14 si 17 (pe atunci se folosea insa formula "intre orele 2 si 5 dupa-amiaza"). Intrarea co
