Am auzit un analist de la o banca comerciala importanta afirmand ca reinflamarea inflatiei in a doua parte a lui 2007 ar fi explicabila printr-un policy-mix lipsit de consistenta, ca instrumentul fiscal nu sprijina politica monetara. Alte voci merg in aceeasi directie, chiar daca se aduce in discutie seceta. Afirmatia la care ma refer este subrezita insa de cel putin doua aspecte: unul este ca politica fiscala trebuie judecata in raport cu cea bugetara, care o include.

Poti avea o impovarare fiscala (cu colectare superioara de venituri la buget) si sa inregistrezi totusi un deficit bugetar in crestere, care ar insemna stimularea cererii interne. Si invers, poti avea o relaxare fiscala si un deficit bugetar in diminuare daca se procedeaza la o reforma a cheltuielilor publice. Al doilea aspect priveste deficitul bugetar.

La finele lui septembrie executia bugetara la noi revela un surplus; este incorect deci sa se afirme ca politica bugetara a fost imprudenta in 2007. Nu politica bugetara (alias mixul de politici) a reinflamat inflatia incepand cu august si septembrie. Si nici politica bugetara nu conduce deficitul de cont curent catre un record - cca 14% din PIB in 2007. Dar sunt de acord ca pe ce cheltuim banul public face o diferenta semnificativa; intrucat una este sa aloci din bugetul public tot mai mult spre consum si altceva sa dezvolti infrastructura, sa investesti in educatie si sanatate.

O alta explicatie a puseului de inflatie ar fi ca oferta nu tine pasul cu dinamica cererii interne si, astfel, se pune presiune pe preturi. Avem aici un transfer de explicatie de la deficite externe la inflatie. Aceasta face si Sorin Pislaru in ZF din 2 noiembrie. Este drept ca intr-o economie deschisa un exces de ceere (asa cum exista de ani buni in economia romaneasca) se duce in deficite externe si poate alimenta inflatia. Dar cea mai mare parte a exce