Recentul avertisment al guvernatorului Bancii Nationale, nu mai trageti de economie ca se rupe, este si o reflectare a starii de spirit si a asteptarilor pesimiste care se acumuleaza la nivelul angajatorilor.

Pana la urma starea economiei este data de starea si asteptarile agentilor economici. Or, la noi, prin desprinderea agendei politicului de agenda economica si intrarea intr-o lunga perioada electorala suntem deja in situatia in care asteptarile inflationiste se dezvolta in spirala. Cresterea pensiilor a atras asteptari de cresteri similare ale salariilor, fiecare sector al administratiei revendicand cresteri procentuale la nivelele maxime obtinute de sectoare aflate in situatii speciale. Si cel mai recent, pentru ca tendinta sa fie consolidata definitiv, se solicita cresteri ale salariului minim care nu au nicio legatura cu cresterile de productivitate.

Aceasta in conditiile unei legislatii a muncii care a reusit sa ia cu precizie ce era mai rigid si contraproductiv in legislatiile europene si a unui haos legislativ care a dus la crearea unor institutii juridice originale pe plan mondial (vezi contractul de mandat, in care plata se face sub forma de drepturi salariale, din noua lege a corporatiilor, 441/2006).

Sectoare intregi ale economiei, a carei marja de profitabilitate este redusa, au perspectiva unei evolutii similare cu cea inregistrata de cel al industriei textile. Aceasta a constat in acumularea de pierderi datorita evolutiei cursului de schimb (sub influenta capitalurilor speculative), amplificate ulterior de cresterile de salarii necesare in contextul acutizarii crizei de forta de munca.

Dupa unele aprecieri s-a ajuns ca peste 50% din firmele din industria textila sa se zbata intr-o stare de cvasifaliment mascata doar prin intarzieri de plati catre stat sau prin vanzari de active. In perioadele urmatoare vom asista probab