In patru dintre cele sase esecuri din deplasare, Poli a urmat acelasi scenariu: evolutie de ansamblu cel putin comparabila cu a adversarului, daca nu superioara, cistigarea duelului ocaziilor si incasarea golului decisiv pe final de meci. Politehnica Iasi a sustinut in acest sezon sapte meciuri in deplasare, doar dintr-unul reusind sa scape neinvinsa. Din cele sase esecuri, cinci au fost la limita, patru dintre ele avind deznodamintul stabilit in ultimele minute. Ultimul episod al acestui serial s-a turnat duminica, la Mioveni, Dacia cistigind dupa un gol marcat in ultimul minut. Cu putine aproximatii, scenariul "filmului" a fost acelasi ca in expeditiile din Ghencea, Piatra Neamt si Urziceni. La Mioveni, chiar daca nu a excelat, unele gafe individuale fiind deranjante, Poli a avut o evolutie de ansamblu superioara gazdelor, o posesie si o circulatie mai buna, a cistigat la capitolul ocazii mari de gol (2-1), a respectat "obiceiul" irosirii acestora in prima repriza, al incasarii golului decisiv pe final de meci si pe cel al primirii de laude consolatoare de la adversar si VIP-uri fotbalistice! Deja vu! Daca ne oprim la momentele decisive ale jocurilor (ratari, respectiv primirea de goluri pe final), nesansa poate fi inovcata des, insa pina la punctul in care se poate discuta si despre valoarea individuala a unor fotbalisti care comit gafe copilaresti, fie in situatii clare de a inscrie, fie in momente defensive. Intr-un astfel de cadru, parca nici nu se mai merita a se insista pe reperele tactice ale disputei de duminica, de remarcat in aceasta idee fiind doar faptul ca, desi a jucat acasa, Dacia a rulat in sistemul "5-4-1", in timp ce Poli a mizat pe "4-4-2", schimbarile de jucatori efectuate pe parcursul jocului fiind doar post pe post sau aducind redistribuiri ale actorilor din teren. Acest lucru dovedeste inca o data, daca mai era nevoie, ca, in fotbalul actual,