In Romania onorabilitatea nu are mare pret. Nici in cercurile rarefiate ale „politicii mari”, nici printre cele ale intelectualilor subtiri si cu atit mai putin printre ziaristii „justitiari”. Flexibilitatea morala e vazuta mai degraba ca o virtute decit ca o tarie de caracter.
Din multe puncte de vedere caltabosii si palinca lui Remes si Muresan dau o reprezentare mai apropiata a Romaniei profunde decit marile „tunuri” ale lui Vintu, Tender sau Taher. Pentru ca tunuri de acest gen se dau mai peste tot, marea coruptie nu e doar apanajul Romaniei, insa nu cred ca sint multe tari in Europa unde se cumpara bunavointa unor ministri cu tuica si cirnati.
Ideea ca sint pur si simplu si lucruri „care nu se fac”, chiar daca e poate tentant sau la indemina, ideea de onoare sint straine multora.
Un fost director general al principalei companii de comert exterior controlata de securitate in perioada comunista, dupa cum banuiti e vorba de Dan Voiculescu, se agata de tot felul de tertipuri avocatesti pentru a infirma un verdict de politie politica formulat la CNSAS, de parca ar mai fi ceva in plus de dovedit aici ! in calitate de presedinte de partid si de proprietar de televiziuni, radiouri si ziare el continua sa imparta lectii publice de moralitate tuturor.
Intr-un excelent articol publicat zilele trecute in Evenimentul Zilei, o reactie la evenimentele tragice din Italia care au transformat Romania intr-un fel de oaie neagra a Uniunii Europene, Mircea Cartarascu spune ca „problema imaginii noastre in lume nu sint tiganii, nici citiva scelerati care fura, ucid si violeaza, nici sovinismul italienilor sau al englezilor.
E falimentul nostru moral, e lipsa cinstei si corectitudinii din obisnuintele noastre de fiecare zi”. Iar asta e cu adevarat o problema greu de rezolvat pentru ca nu mai putem da vina pe altii, pe guver
