PAUL CERNAT

Obsesia generationista

Un recent Colocviu de critica desfasurat la Sibiu a readus in dezbatere - a cata oara? - problema generatiilor literare. Exista o noua generatie? Mai este oare posibila? Daca da, care sunt trasaturile ei? Prin ce se diferentiaza de predecesori? E vorba doar de o generatie biologica sau si de una "de creatie", in sensul lui Tudor Vianu, cu o fizionomie culturala distincta? Nu vreau sa neg cu nici un chip legitimitatea unor astfel de interogatii. Stiu foarte bine ca ele apar, de regula, cand este resimtita acut nevoia unei primeniri/intineriri, a unei regenerari radicale a elitelor, a unei justitii biologico-culturale menite sa pedepseasca, vezi Doamne, tarele "batranilor elefanti". Asa s-a intamplat la sfarsitul anilor 20 cu generatia lui Eliade, Cioran si Vulcanescu, asa s-a intamplat cand cu primenirea de cadre din anii 60, cand cu destalinizarea hrusciovista, asa s-a intamplat cu "generatia 80", numita de unii-altii "generatia in blugi". Asa e, in cele din urma, legea firii... Era, prin urmare, firesc sa fie clamata aparitia unei generatii nesocializate in comunism, capabile sa rupa cu mentalitatea celor marcati de servitutile epocii si sa "faca dreptate", purificand atmosfera viciata de toxinele deceniilor de totalitarism. La limita, ea trebuia inventata. In ultimul deceniu am avut parte, sa recunoastem, de numeroase oferte in acest sens, fie ele brand-uri promotionale venite dinspre mass-media (v. "generatia Pro", sloganurile publicistice de genul "generatia asteptata" s.a.m.d.) sau "concepte" forjate in interiorul lumii literare ("nouazecismul" promovat de Dan Silviu Boerescu & Co, mai nou "generatia 2000" sau "milenarismul"). Si unele, si celelalte si-au propus sa impuna in spatiul public niste identitati colective maximale. Au insa ele si o acoperire autentica? Mie unuia periodizarea pe caprarii generationi