Emilian Marcu Avalansa de evenimente rostogolita peste noi in ultimele zile, din indepartata (tot mai indepartata) America sau din patria-muma, Italia, intregeste, cu varf si indesat, paleta de modalitati prin care ne manifestam in lume, dar si acasa.
Dar, se spune ca atunci cand semeni vant nu poti culege altceva decat furtuna. Si aceasta se poate vedea cu ochiul liber, nu doar la microscop, chiar acum, in Romania tuturor posibilitatilor.
Nu mi-am propus sa invinuiesc in mod deosebit lipsa de maturitate a majoritatii politicienilor (desi multi dintre ei sunt deja la varsta senectutii), nu voi invinui nici guvernele care au tot reformat si tot reformeaza (ca am devenit un popor de reformati) fie invatamantul, fie armata, fie, uneori, chiar granita. Nu voi invinui nici presa, care in goana dupa un numar cat mai mare de aderenti, mai ales cea televizata, isi deschide jurnalele de dimineata, pranz sau seara, fie cu cati morti s-au realizat in acea zi pe soselele sau prin diferite localitati ale patriei, cel mai adesea obscure, fie cu trecerea in revista, in detaliu, a unor jafuri, devenind astfel un bun si util manual pentru raufacatori.
Nu voi invinui nici justitia care si-a legat si ochii dar si mainile cu panza neagra, ca de doliu, si si-a pus si dopuri de ceara in urechi. Nu voi invinui pe nimeni de nimic pentru ca traiti, al dracului de urat, intr-o tara in care coruptia este modelul de existenta pentru ca orice am face, orice s-ar spune, nu exista nici un corupt. Marile procese, mereu amanate pentru o noua campanie electorala, devin, intre timp, incetul cu incetul, niste intamplari hazlii.
Dispare flota Romaniei si pentru aceasta cei posibil vinovati trebuiesc despagubiti de stat. Dispar, ca prin farmec, dreptul de proprietate asupra petrolului si a gazelor naturale, dreptul de proprietate asupra unor mari intreprinderi, aduse
