Lucian Postu "Nene, ne dati si noua doua bidoane cu apa?". Prin ploaia marunta si rece, cei doi imi iesisera in fata ca din pamant: fata slabuta, de noua - zece ani, cu bidoanele goale in mana, si baietelul prizarit si rufos, lipit de ea ca de un copac.
"De unde, mai, ca n-am la mine!", le-am raspuns eu, mucalit si in fuga, gandindu-ma ca-i vreo gluma de copii lasati sa umble lela pe strazi. Cine cerseste doua bidoane cu apa? Or fi vrut parale, ca toti copiii strazii, si bidoanele erau doar un pretext de a intra in vorba.
Si, totusi, fata era prea pamantie ca sa fi glumit. Si prea tematoare. De unde sa fi aparut, cu bidoanele de cinci kile si cu baietelul rufos, printre blocurile cenusii din Alexandru? Unde se intrerupsese apa, de ajunsesera cei doi sa cerseasca zece kile de apa?
Mergand prin ploaie, mi-am dat seama de unde aparusera cei doi: de peste Bahlui. Din cartierul de maghernite poreclit "Dallas". Si-am inteles ca, de fapt, apa din locuinta lor nu se intrerupsese. Fiindca nu cursese niciodata de la robinet. Ci doar din bidon. De cinci litri, transparent, cu maner. Din acelea care se arunca dupa ce se golesc de apa minerala.
Ploua marunt. Asa ca nu m-am mai intors, ca sa le dau celor doi macar niste maruntis. I-am vazut doar cum se grabeau sa dea coltul, impreuna cu cele doua bidoane.
Iasi, octombrie, 2007.
Lucian Postu "Nene, ne dati si noua doua bidoane cu apa?". Prin ploaia marunta si rece, cei doi imi iesisera in fata ca din pamant: fata slabuta, de noua - zece ani, cu bidoanele goale in mana, si baietelul prizarit si rufos, lipit de ea ca de un copac.
"De unde, mai, ca n-am la mine!", le-am raspuns eu, mucalit si in fuga, gandindu-ma ca-i vreo gluma de copii lasati sa umble lela pe strazi. Cine cerseste doua bidoane cu apa? Or fi vrut parale, ca toti copiii strazii, si bidoane