Pana anul viitor, cand in Romania se va publica primul raport national de malpraxis, cazurile de neglijenta sau incompetenta ale unor cadre medicale, cu efecte dezastruoase asupra sanatatii pacientilor, raman departe de ochii opiniei publice. In afara de cazuri extreme, gen Ciomu, legea restrange posibilitatea ca acuzatiile de malpraxis, chiar dovedite, sa fie facute publice. Si tot legea face ca o victima a unei erori medicale grave sa nu poata cere despagubiri daca situatia sa materiala e precara — expertizele medicale necesare dovedirii unui caz de malpraxis pot costa peste 40 de milioane de lei vechi si trebuie platite de victime.
In Timis sunt victime ale unor cazuri de malpraxis care au renuntat deja la speranta de a fi despagubite, pentru ca nu isi permit sa plateasca analizele medicale doveditoare. "Luxul" unui proces de malpraxis
Luna trecuta, lacunele din legislatia privitoare la cazurile de malpraxis au ajuns in dezbatere la mai multe comisii parlamentare, unde s-a scos in evidenta faptul ca, potrivit cadrului legal in vigoare, oricine depune o plangere la Comisiile de malpraxis — singurele structuri indreptatite sa judece acest gen de cazuri — trebuie sa achite contravaloarea expertizelor medicale necesare, valoare care de mult ori depaseste 4.000 de lei, suma inca fabuloasa pentru multe familii de romani.
Ceea ce inseamna ca un pacient sarac, victima a unei erori medicale, nu va putea sa-si permita sa ceara despagubiri, "privilegiu" rezervat doar celor cu o stare materiala buna. In urma acestor discutii purtate in Parlament, ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu, si-a reafirmat pozitia oficiala in privinta despagubirilor in cazuri de malpraxis, pozitie care poate fi rezumata cu sintagma "ramane cum am stabilit" : "Onorariile pentru serviciile prestate de catre expertii medicali se stabilesc in raport cu complexitatea cazului experti
