Un amestec curios de profunzime si superficialitate defineste filmul lui Oliver Parker, I really hate my job/Am o slujba naspa rau.
Titlul romanesc trimite spre argou si adolescenta, insa cele cinci femei care lucreaza intr-un restaurant din Soho nu sint niste pustoaice teribiliste, au intre 28 si 48 de ani, predilectie spre analize psihologice, literare, financiar-bancare, au vise greu de realizat si din ce in ce mai putina rabdare.
Genul de film foarte indragit de actori, cu personaje care traverseaza stari contradictorii, crize de identitate, momente de reflectie presarate cu ironii si accente parodice. Oliver Parker, fost actor si regizor de teatru, realizator al mai multor filme de televiziune si al unor filme de lungmetraj nominalizate pentru doua Globuri de Aur, cu trei premii BAFTA in palmares, fascinat de acest prim scenariu de film al scriitoarei australiene Jennifer Higgie, transpune povestea inspirata dintr-o experienta reala intr-o comedie.
Desi par a nu avea nimic altceva in comun decit dorinta de a evada din mediul sordid spre viata pe care o merita, fetele trec pe rind de la melancolie la furie, de la inocenta la sarcasm, de la gratie la violenta, mirindu-se de propriile lor limite si incercind cu disperare sa-si mentina controlul.
Actiunea filmului se desfasoara intr-o singura seara in care, ramase fara bucatar si sef, chelneritele trebuie sa se descurce singure. Clientii sint, bineinteles, obraznici si pretentiosi, sobolanii misuna peste tot, iar lucrurile vor capata o turnura dramatica. Seara nebuna incepe ca o comedie despre ce n-ar trebui sa aflam din bucatariile restaurantelor si improvizatii culinare, cu final neasteptat, ale unei bucatarese de o seara care gindeste prea mult si care abia a primit o veste proasta. Un simplu incident se va transforma intr-o provocare greu de infruntat.
Actr