Florin IEPAN:
„Sintem in tara unde oficialitatile recunosc o singura calitate noii generatii de cineasti: ca ne captuseste cu premii la festivaluri“.
Florin Iepan, esti un cineast roman cu totul atipic. Te-ai retras la Timisoara, lucrind acolo ca autor si producator, pari sa ai un fel de deontologie antifestivaluri – asta la noi, unde oficialitatile conced o singura calitate noii generatii din care faci parte: captuseste patria cu multe si mari premii la festivaluri!
Da, cred ca e real, e cert ce spui. Am aproape 40 de ani, am terminat facultatea din ’95 si – ghilimele – „este o problema cu mine“.
Si cu toti ceilalti documentaristi! Unde sint premiile lui Florin Iepan sau ale altor documentaristi, echivalente cu cele ale unor Mungiu, Cristi Puiu, Radu Muntean, Porumboiu? Nu mai e, oare, documentarul genul princeps al geniului filmic?
in ce ma priveste, nu ma percep ca pe un nedreptatit. Filmele mele au circulat destul de mult in lume, dar – dincolo de adevarul istoric al ontogeniei la care te referi – documentarul are azi o conditie diferita de cea a filmului de fictiune. Nu are aceeasi expunere, nici la festivaluri, nici in general. Exista exceptii, cu un Michael Moore care s-a impus ocazional si la festivaluri. Am fost si eu selectat in competitie, la cel mai mare festival de gen, de la Amsterdam, cu Decreteii. Dar adevarata compensatie vine din faptul ca foarte multe documentare, indiferent de gen, sint difuzate pe posturile TV.
Ai refuzat, totusi, sa intri in concurs la cel mai mare festival de gen din aceasta parte a Europei.
N-am refuzat. Am preferat sa fac premiera oficiala cu Vampirul decazut, aici, la Sibiu. Si e realmente important ca avem un asemenea festival. Dar n-am socotit ca-i obligatoriu ori cel mai intelept lucru sa intru in competitie.
Adica – rara avis! – ai lasat loc liber pentru n
