U.R.M.E. este primul proiect european in care m-am implicat. Eu am avut rolul asistentului de proiect. Am dat energie, munca, idei, am facut lucruri solicitante, foarte interesante, dar si unele mai putin placute, m-am stresat, m-am agitat. Pe de alta parte, am avut de cistigat un milion de lucruri.
Am cunoscut oameni noi si impreuna cu ei am construit ceva – hartile cu trasee literare in cele sapte orase partenere si antologia U.R.M.E. – o lucrare cu imagini si texte despre aceste orase.
Am mai pus o caramida la capitolul comunicare si, din punctul meu de vedere, acesta este unul dintre cele mai importante capitole in managementul proiectelor. Deficientele in orice privinta se pot remedia, se pot gasi formule potrivite pentru rezolvarea oricaror situatii, insa daca ai lipsuri la capitolul relatii interpersonale, daca nu comunici bine cu oamenii implicati in proiect, cu cei de care depinde realizarea rezultatelor finale, nu ai sorti de izbinda.
Cred ca mi-am dat seama de un lucru – prin mobilitatea oamenilor, a artistilor, a operatorilor culturali, chestiune pe care Programul Cultura 2000 o incurajeaza, de fapt, pe linga ideea de „a construi ceva impreuna, pentru toti“, se urmareste si cunoasterea reciproca a cetatenilor din diversele tari europene. Iar cunoasterea inseamna intelegere. Dupa o calatorie in alta tara si citeva zile petrecute in compania unor oameni de diferite nationalitati, vii imbogatit din punct de vedere cultural, social, vii cu idei noi si cu chef de impartasit si altora experientele tale.
Lucrind la acest proiect am cunoscut mai bine Bucurestiul, mi s-a deschis pofta de mers pe jos, m-am plimbat prin oras privind cu alti ochi strazile, casele, curtile. Mi-am luat aparat foto si am inceput sa colectionez poze cu placute memoriale. Am recitit carti a caror actiune se petrece in Bucuresti si am intrat ma
