Imi amintesc in mod precis secventele primei mele calatorii in Italia. Tocmai primisem pasaportul albastru, cu doua linii negre in diagonala, de azilant politic in Germania. Colaboram de cateva luni la Europa Libera, cu cronici literare despre Traian T. Cosovei, Mircea Ivanescu si Olga Caba. "Totaliter Aliter" se numea un straniu roman al acestei interesante scriitoare, despre instrainarea SF in Romania realismului socialist. Traduceam si articole incantate de exotismul antitotalitar al acelor "Romanian Gypses", din National Geographic, pentru emisiunea Actualitatea Romaneasca a lui Emil Georgescu. Acesta fusese injunghiat cu 12 lovituri de cutit de doi mafioti francezi, in solda Securitatii, in 1981, si avea sa moara de boala cea mai comuna a redactiei romane, cancerul galopant, in decembrie 1984. Tocmai fusesem angajat in locul lui. Cateva zile mai tarziu, am ajuns prima oara in Italia. De la München la Verona faceam cu masina cinci ore. In Europa Centrala ningea si era frig, in Piazza delle Mercato venise deja primavara. Italia era tara libertatii cu cea mai umana fata posibila. Carabinierii, cu vipusca rosie dubla, mai lata decat a maresalilor sovietici, spre deosebire de granicerii germani sau austrieci, zambeau si faceau conversatie cu fugarul roman. Mai demult, citisem in "Romania literara" o tableta a lui Geo Bogza. Cand, intre razboaie, calatorea intre Franta si Elvetia, granicerii l-au intrebat de origine. Bogza a raspuns: "Sunt cetatean roman". "Nu cetatean, ci supus roman", a venit replica. Morala era ca locuitorul unui regat este inferior cetateanului unei republici. Geo Bogza se afla in faza cand descoperea, neputincios, de fapt, degradarea accelerata a republicii socialiste. Mie, decenii mai tarziu, la granita austriaco-italiana din pasul Brennero, carabinierii mi-au spus doar atat: "Ce cauta romanul in Germania?". Morala era ca sunt binevenit in Itali