De ani buni de zile, legislatia Romaniei in materie de drepturi de autor, inclusiv in industria de IT&C, este, vezi Doamne, armonizata cu aceea a Uniunii Europene. Prin urmare, orice furt electronic este aspru sanctionat... cel putin teoretic. Practic, situatia este mult mai roza. De mai bine de zece ani, in Bucuresti, daca pornesti pe jos de la Piata Unirii inspre Piata Romana, te vei intalni in fiecare zi cu cel putin 10 "baieti", unii mai tuciurii la culoare, altii mai "spalati", care vand ambulant, la preturi de zece ori mai mici decat cele din magazine, DVD-uri cu filme, programe si jocuri de calculator piratate.
Pe vremuri, cand eram in liceu, din lipsa de bani, devenisem clientul unui astfel de pirat - un individ de origine rroma, Nelu, care avea alura unui ucigas: inalt, matahalos, had, murdar, tatuat, cu ceafa groasa si ochi mici. Era, totusi, un tip de treaba si un leecher desavarsit, avand acasa (sta intr-o locuinta darapanata, cu bulina rosie, fara apa curenta, din Centrul Istoric al orasului) o mica intreprindere: 3 computere cu inscriptor si conexiune broadband la internet, plus o imprimanta color. In jargonul internautilor, leecherii sunt profitorii, cei care fac bani comercializand produsele deja sparte si distribuite gratuit online de hackeri. Seara, Nelu naviga candid pe forumurile de warez si downloada software-urile, iar in timpul zilei, piranda si puradeii lui luau "matritele" si multiplicau in nestire "davada-urile".
Pentru a nu fi prins de politie, cand vindea, omul meu tinea la vedere doar carcasele, iar "marfa" era bagata intr-o geanta de voiaj, dosita ingenios sub locul de aprins lumanari pentru cei morti al bisericii Sf. Gheorghe. De fiecare data cand doream sa cumpar un videogame, Nelu dadea o fuga la biserica, aprindea repede o lumanare si se intorcea cu jocul respectiv. Mai apoi, dupa o cearta cu un popa, geanta ajusese i
