Vasile Bancila, David Prodan, Lucian Blaga - iata o triada de aur a spiritualitatii romane pe care criticul si istoricul literar clujean Vasile Fanache a avut prilejul sa o cunoasca indeaproape de-a lungul vietii sale si pe care o evoca in randurile ce urmeaza. (Radu Constantinescu)
La Institutul de Lingvistica din Cluj, am functionat ca secretar literar al sectiei de istorie literara si folclor. Atunci l-am cunoscut indeaproape pe Vasile Bancila, marele filosof de la revista Gandirea. Posed de la el aproximativ 50 de scrisori, extraordinare prin profunzimea gandirii, ca si prin sugestiile date tanarului invatacel care eram. Cunoasterea lui Vasile Bancila mi-a fost prilejuita de aparitia cartii mele Gand romanesc si epoca sa literara, in 1973. Fusese unul dintre colaboratorii acestei reviste, cea mai importanta care a aparut in Ardealul interbelic. Intre altele, Bancila publicase in Gand romanesc o carte exceptionala, Semnificatia Ardealului. Pentru Vasile Bancila, Ardealul este punctul de roire a spiritualitatii romanesti, locul de unde descind toate caile fundamentale ale afirmarii culturii noastre.
Era un colocutor fara egal. Descinderile mele la Bucuresti se desfasurau intr-un ritual aproape magic. Ajungeam la el la 9 dimineata si pana dupa-amiaza il ascultam vorbind despre cele mai interesante teme legate de propria lui activitate sau, in general, de cultura romana. Era inepuizabil; verbul lui - extraordinar de adanc - stia sa te farmece, sa te cucereasca de la primele fraze.
La varsta la care l-am cunoscut, Vasile Bancila avea in jur de 70 de ani si era un barbat inca frumos si puternic, desi trecuse prin atatea in viata lui. Era inalt, cu o privire limpede, albastra, un par aspru care isi pastrase vigoarea, o frunte inalta, senina, gesturi elegante; era extrem de politicos in vorbire si atasat intr-o masura fara egal lumii romanesti