- Istoric - nr. 221 / 12 Noiembrie, 2007 Pentru prima data, existenta unui invatamant in Sighisoara este mentionata intr-un document din anul 1522, in care se vorbeste despre un "rector scholae” cu gradul academic de "baccalaureus” caruia Consiliul orasenesc i-a dat o haina in valoare de patru guldeni pentru meritele sale, "ca sa-si dea silinta cu junii”. Invatamantul din orasul de pe Tarnava Mare este insa, cu siguranta, mai vechi - in perioada 1445-1522 au studiat, fapt dovedit, 95 de studenti sighisoreni la Viena. Acestia trebuiau oricum sa-si faca studiile preuniversitare in Cetatea Medievala. Probabil exista atunci o scoala latina. Importanta limbii latine in acea vreme rezulta si dintr-o inscriptie, 1523, a maestrului Reichmuth de pe o strana din Biserica din Deal, vecina cu Scoala din Deal: "Cine doreste sa stea in aceasta strana si nu stie latineste, sa ramana mai bine afara, daca nu vrea sa fie batut cu ciomegele”. In documente, Scoala latina era numita Scola veche (Alte Schull) sau Schola Maioris, ea aflandu-se in curtea parohiei evanghelice de astazi. Abia in 1606-1607 a fost dislocata in varful dealului impadurit care se ridica in mijlocul orasului si unde se aflau deja impunatoarele edificii ale Bisericii din Deal, Turnul Cositorarilor, Turnul Aurarilor. Aceasta a fost "ora” de nastere a liceului de mai tarziu din Sighisoara. Nu peste multa vreme noua cladire, care avea mai mult caracter si rol de aparare, nu mai satisfacea cerintelor invatamantului. Asa se face ca, in 1619, primarul Martin Eisenburger a dispus construirea unei noi cladiri - Naye Schull, Scoala Noua, actuala cladire anexa fara ultimul etaj - pe care s-a scris: "Schola Seminarium Reipublicae” 1619 ("Scoala pepiniera a comunitatii”). Aceasta scoala poseda un auditoriu boltit cu frumoase fresce si, deasupra, patru camarute pentru dascali. Ultimul etaj a fost construit in anii ’30 ai secolu