Intocmai ca-n Evul Mediu, cănd leproşii erau scoşi la porţile oraşului, curajoşii braşoveni care au avut curajul de a-şi cere drepturile au fost condamnaţi penal la locul de muncă şi alungaţi din "cetatea industriei". Li s-a spus că făcuseră de răs citadela şi nu mai aveau dreptul să o revadă. In oraşele de penitenţă şi domiciliu obligatoriu au fost primiţi cu răceală şi ostilitate.
Preţul curajului de a infrunta regimul La 15 noiembrie 1987, muncitorii de la Intreprinderea de Autocamioane Braşov au avut curajul să-şi ceară drepturile. S-au ales cu condamnări penale executate la locul de muncă. Intocmai ca in Evul Mediu, cănd leproşii erau scoşi afară pe porţile oraşului, curajoşii tineri au fost alungaţi din "cetatea industriei". Li s-a spus că făcuseră de răs Braşovul şi că nu merită să il mai revadă vreodată. In oraşele unde li se stabilise domiciliu obligatoriu au fost primiţi cu răceală şi ostilitate.
Ancheta dură, procesul-spectacol ţinut in faţa colegilor chiar la Clubul Intreprinderii de Autocamioane Braşov (IAB), condamnarea la locul de muncă, deportarea din Braşov şi domiciliul obligatoriu, ruperea de familie, statutul de personaje dubioase in ochii noilor colegi, stima de sine şi psihicul zdruncinate - toate acestea le-au resimţit din plin muncitorii braşoveni. Soţiile şi copiii, fără să fi fost implicate in iureşul evenimentelor, au pătimit la răndu-le. Cadrele de conducere de la IAB au fost destituite din funcţii şi mutate la alte intreprinderi din ţară. Din căte arată faptele, toţi cei care au avut cu evenimentele o legătură căt de mică au fost imprăştiaţi din zonă, intenţia clară a autorităţilor fiind să ii ţină căt mai departe de Braşov.
PRAF IN OCHI. Despre ancheta ce a urmat "obrăzniciei" de a sfida regimul Ceauşescu nu putem şti astăzi mai mult decăt işi aminteşte această categorie de victime in viaţ