O depreciere puternică a leului îi va transforma în perdanţi şi pe cei cărora li s-au mărit pensiile şi salariile. Tonul comentariilor s-a schimbat. Dacă în primăvară se vorbea despre cum duduie economia, despre cum ar putea fi România un tigru economic al Europei şi despre ritmul de creştere al investiţiilor străine, acum tonul a devenit mult mai sumbru. Temele sunt altele: inflaţia se îndepărtează de ţintele Băncii Naţionale, e posibil să vedem cum slăbeşte l
O depreciere puternică a leului îi va transforma în perdanţi şi pe cei cărora li s-au mărit pensiile şi salariile.
Tonul comentariilor s-a schimbat. Dacă în primăvară se vorbea despre cum duduie economia, despre cum ar putea fi România un tigru economic al Europei şi despre ritmul de creştere al investiţiilor străine, acum tonul a devenit mult mai sumbru. Temele sunt altele: inflaţia se îndepărtează de ţintele Băncii Naţionale, e posibil să vedem cum slăbeşte leul în lunile următoare, deficitul de cont curent a urcat dincolo de aşteptări.
Şi totuşi, ce s-a schimbat în ultimele şase luni? S-au realiniat prost astrele pentru economia românească? Pe plan internaţional, a apărut criza creditelor din SUA, care s-a extins rapid şi a atins şi firme europene. Această criză i-a determinat pe investitori (dar mai ales pe speculatori) să intre într-o perioadă de expectativă. Preţul petrolului a ajuns şi el un nivel greu de imaginat acum doi-trei ani. Un studiu al BNR relevă că, între ‘90 şi 2006, România a atras investiţii străine de 34 miliarde euro, mai mult de jumătate venind în ultimii trei ani ai studiului. Acestora li se datorează, în bună măsură, creşterea economică, de ei trebuie să avem grijă.
Dacă e să privim partea plină a paharului, nimic nu s-a schimbat dramatic în ultima jumătate de an. Deficitul extern era o