Statutul de „spatiu experimental“, pe care Timisoara l-a avut in anii ’70, ne surprinde si astazi, cind privim retrospectiv creatia artistilor din acea perioada. in aceste zile se pot vedea la Timisoara doua expozitii de arta contemporana, una in cadrul Muzeului de Arta, pe care o vom comenta intr-un numar viitor, iar cealalta, la Galeria de arta „cAlina“ (spatiu de arta contemporana), amplasata intr-un spatiu central, fiind o initiativa privata, ce beneficiaza de sprijinul pictorului Romul Nutiu pentru conceptie si al criticilor de arta Ileana Pintilie, Constantin Prut si Alexandra Titu pentru curatoriat.

Galeria „cAlina“ functioneaza de aproape un an, inregistrind o activitate importanta in prezentarea fenomenului plastic contemporan din intreaga tara.

Pictorul Leon Vreme face parte din generatia care a facut sa se vorbeasca in epoca despre fenomenul plastic timisorean. Alaturi de grupul Sigma, de ceea ce s-a intimplat la Liceul de Arta, unde s-a pus in practica o conceptie moderna in domeniul educatiei artistice, a existat un grup destul de numeros de artisti ce s-au impus in epoca prin cercetarile lor in domeniul limbajului plastic. Leon Vreme este unul dintre acestia, activ in perioada anilor ’70, dar o prezenta mai retrasa in ultimii ani.

El reuseste – prin expozitia deschisa la galeria „cAlina“ – , curatoriata de criticul de arta Ileana Pintilie, sa ne surprinda cu profunzimea si intuitia creatoare avute intr-o perioada tratata cu mare usurinta, stigmatizata de actualele cercetari ale fenomenului plastic contemporan de la noi. Este greu de inteles pentru generatia tinara ca, in ciuda unui context ideologic total nefavorabil, a existat vointa de a pastra o concordanta cu ceea ce se intimpla in lume, in plan artistic. Iar in acest sens, Timisoara este exemplul elocvent, putem vorbi aici nu despre cazuri izolate, ci despre un conc