Ideea scrierii acestui articol mi-a venit multumita unei discutii informale cu studentii mei de la Litere. Daca nu ei, atunci cine populeaza site-urile literare ale retelei cu sperantele, cautarile, visele lor, m-am intrebat initial? Mare mi-a fost surpriza sa descopar ca nu ei. O parte nu folosesc reteaua din ignoranta, din aceeasi lipsa de interes pentru cunoastere pe care o manifesta ca si in cazul cartilor si al revistelor. Dar sint citiva care nu utilizeaza reteaua din intelepciunea pe care au dobindit-o in urma parcurgerii unui drum livrescaproape initiatic: s-au dumirit ca net-ul e o pojghita atit de subtire de cunostinte, incit se rupe la prima atingere cu calciiul cunoasterii.
Dar, de data asta, el, net-ul, devine vulnerabil, nu calciiul celui care se afunda in vointa de cunoastere. Caci acest calcii al lui Ahile cel scufundat in apa navigationala a motoarelor de cautare este calit in biblioteca. Ei, cititorii caliti, s-au entuziasmat initial la aparitia tehnologiei numite – cum altfel? – a cunoasterii, apoi au devenit imuni la microbii ei, caci si-au gasit propriile metode de aparare. Stiu sa selecteze informatia, sa nu se piarda in tentatiile superficiale, distractive. Dar ce te faci cind nu ai ce informatie sa selectezi, cind tot ce gasesti nu e decit o joaca pseudocognitiva lipsita de orice ingenuitate? Dar cu cei care nu detin capacitatile de selectare a calitatii din maculatura virtuala? Ma tem ca acestia pot deveni victimele unui sistem informatic si comunicational ce se vrea a fi „pedagogic“ doar pentru analfabetismul electronic.
Pe net te astepti sa gasesti o informatie minimala si punctuala. Dar de cele mai multe ori, cautarea nu coincide cu gasirea. Ba, mai mult, dezamageste amar. Inclusiv cind e vorba de scriitori cu un grad sporit de popularitate, chiar de cei adusi in pragul mitologiei literare. Am purces la drum in c
