Un exercitiu fragil
De la text pana la interpretare se simte in acest spectacol fragilitatea bunelor intentii, atat ale dramaturgiei cat si ale regiei, in a deslusi rostul adevarului in existenta individului. Se intalnesc momente admirabile, emotionante, cat si scene lamentabile.
Minciuna leaga oamenii. Ea e cea care face
sa functioneze un cuplu, un grup, o multime. O lume. Adevarul ar provoca haos".
Dorina Chiriac
Andi Vasluianu si Dorina Chiriac
Dupa afirmarea spectaculoasa ca dramaturg la Teatrul Luni, teatrul independent de pe Calea Victoriei, si chiar o recunoastere internationala, Lia Bugnar vine cu un proiect si in teatrul institutionalizat, la Teatrul Metropolis. "Aici nu se simte", "Oase pentru Otto" sau "Sta sa ploua" au impus-o pe Lia Bugnar ca dramaturg cu o scriitura alerta, stapana pe o replica savuroasa, capabila de un construct credibil de tipologii. De asta data, Lia Bugnar incearca o apropiere de teatrul fantastic, de absurd chiar, "Jocul de-a adevarul" fiind un exercitiu in acest sens. Tematic ar vrea sa atace existenta minciunii sub diferite fatete in viata individului, femeie sau barbat. Minciuna sprijina functionarea a doua cupluri pe care Lia Bugnar le propune analizei sale. Punerea lor in situatie dramatica este insa, fragila, fortata. Sara si Bebe se ratacesc intr-un parc de distractii de partenerii lor de viata. Nimeresc in "camera speciala", unde un tub, un fotoliu, o piramida si o sfera, devin obiecte fantastice si ii provoaca pe cei doi la marturisirea adevarului bine ascuns in biografiile lor. Scenografia sugestiva apartine lui Dragos Buhagiar. Dezvaluirea adevarului va fi facuta prin lungi monologuri, povestioare biografice mai mult sau mai putin convingatoare ca scriitura. Bebe a furat banii unui batran, care locuia la azil si ii acumulase stand in strada cu un cantar pentru trecatorii curiosi