I
Bucharest Financial Plaza, Calea Victoriei. In fata intrarii, un Icar semnat de Gh. Iliescu-Calinesti. Aici nu te joci. Miroase a bani multi. Control la poarta si la sange. Doar cu buletinul. Intrare cu cartela. Se trece prin turnicheta, va rog! No camera, please! De-o parte si de alta a haului ce se casca-n sus, marmura placata din greu. Pe distanta dintre cei doi pereti mananci o paine. Aici, in disonanta cu enormitatea buildingului, si-au gasit loc tablourile semnate Irina Iosip. Par mici. Dar sunt mari pe dinauntru. Si se misca lejer. Cu toate ca adopta teme fixe, cu detalii sau initiative semantice precise, pictura ei are o functionalitate dinamica. Nu ramane in titlul impus al genericului, inspirat dintr-un ciclu de tablouri, MetaMorphosis (desi, mai corecta ar fi fost etimologia cu "polys" si "morphos"!), ci transcende cadrul. Urias, intolerant, nemuritor si rece, care, in mod normal, ne-am fi asteptat sa striveasca pictura. Si, totusi, nu. Pentru ca amestecul sensibil, distilat, de paduri albe, costise abrupte, campuri cu maci, vase cu primule, balerine odihnindu-se ori anotimpuri esentializate - exista, deci, un polimorfism cert - ar putea functiona ca o terapie a purificarii spatiului supracerebralizat al ordinii aproape cazone din aceasta lume a finantelor. O metanoia volatila. De aceea, nimic nu ne opreste sa visam ca energiile catharctice din tablourile expuse ar putea schimba nu numai cash-flow-ul, ci si gandirea geometrica, insensibil de cifrica, a bancherului.
O "metamorfoza" a mintii.
II
Doi pasi mai departe, In buza cheiului. Cladire veche din Piata Natiunilor Unite. Acolo incepe Calea Victoriei. Bulina rosie. Usa mare, de fier forjat. Amestec insolit de oferte. Locuinte. Birouri de management. Cabinete de avocatura. Frizerie, coafura, cosmetica, masaj corporal - La Adina si Valerica. In sfarsit, galeriile IRECSON