Vlad Hogea Biserica parcurge, in acesti ani (pentru a cata oara in istoria ei tumultoasa, care s-a impletit cu cea a Neamului Romanesc?!), calvarul unei noi "secularizari". Inaltii ierarhi sunt adusi cu de-a sila la CNSAS si umiliti in public, pe altarul unei cauze strambe. Oameni straini de crestinismul autentic incearca sa semene vrajba in sanul Bisericii, precum si intre aceasta si Stat. Se publica "pe surse" liste negre ale unor membri ai Sfantului Sinod care, cica, ar fi facut nu-stiu-ce si nu-stiu-cand. Situatia e ingrijoratoare. In loc sa fie lasata in pace, pentru a-si indeplini misiunea, Biserica e atacata cu bestialitate, din mai multe parti deodata, iar atacurile sunt mediatizate excesiv, in raport cu punctele de vedere ale aparatorilor Dreptei Credinte.
Istoria ne invata ca formarea statelor nationale moderne ale Europei de Rasarit nu putea avea loc in absenta profundului filon crestin. Avem, iata, un prim element de legatura dintre Biserica si Politica (cea din urma entitate luata, desigur, in context, in sensul ei larg, nu in acela restrans, de partizanat meschin).
Baza statului roman a fost nu doar una a unitatii de etnie, limba si destin comun, ci si una a constiintei ortodoxe. Ceea ce detractorii de azi ai valorilor eterne ale romanismului fie nu stiu, fie, mai probabil, se prefac a uita.
In al doilea rand, "uitarea" unora dintre cei care compun Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, dar si o anumita parte (cea falsa si otravitoare) a "Societatii Civile" atinge rolul fundamental jucat de Biserica in rezistenta impotriva regimului comunist de ocupatie. In loc sa fie decorati pentru lupta eroica pe care au dus-o cu ateismul stiintific si cu dogmele absurde importate din Uniunea Sovietica, parintii Bisericii Neamului sunt haituiti pentru culpe imaginare sau amplificate artificial. Pare de neinteles c
