La un an şi jumătate după ce Dunărea a împărţit sătenii din Rast în două tabere aflate la şase kilometri distanţă, situaţia din comună e pe zi ce trece mai tensionată. Răstenii rămaşi în satul vechi aduc de multe ori vorba de oamenii care au luat viaţa de la capăt, mutându-se în casele construite de guvern, la şase kilometri de vatra satului. Chiar ieri, stând la coadă să-şi ia pensia de la poşta din sat, răstenii spuneau că nici în ruptul capului nu ar pleca din cămăruţa care le-a rămas întreagă după ce Dunărea a înghiţit totul în cale şi că oamenii care şi-au dus lucrurile în casele-tip ale guvernului nu au avut de ales. „Păi eu mai sunt om să mă mut acum?! Tot ei au dat drumu’ la apă şi acum vor să ne mute acolo. De bine, de rău am o casă, cam crăpată ce-i drept, dar nu mă mut. A mea e crăpată, dar am nişte vecini care o au căzută de tot şi şi-au luat materiale cu banii lor decât să se mute în satu’ nou. Acolo s-au dus numai ţiganii şi ăi care au avut casa făcută praf“, a spus Florea Iovan. Că sutele de miliarde cheltuite de la buget pentru noua aşezare din Dolj nu îi vor convinge pe oameni să se mute în casele de pe deal e de părere şi Jan Nină, care a spus că terenurile unde se află Rastu Nou nu sunt ale oamenilor şi că, oricând, guvernanţii se pot răzgândi şi le pot lua casa înapoi. „Unde să mă mai duc eu la etatea mea?! Mi-am făcut casă în cimitir eu. Acolo mă mut când o fi. În satul nou sunt ca vai de capu’ lor. De ce să plec eu de unde e pământul meu şi să mă duc pe pământul altuia“, a spus Jan Nină.

Răstenii din satul nou, învinuiţi de mutare De cealaltă parte a baricadei, sătenii care s-au mutat în locuinţele de la stat spun că mulţi dintre cei rămaşi în satul vechi îi consideră trădători şi le pun în cârcă faptul că Rastul are de vara trecută două sate. În plus, oamenii susţin că lucrările făcute de firmele angajate de guvern sunt de mântuială ş