Episodul 8. Labirintul
Medita, calcula, actiona; conversa, barfea subtil, subtire sau gros, patimas, pliindu-se pe stilul interlocutorului; punea tara la cale, uitand pe moment sau facandu-se ca uita ca deja o pusesera altii; primea invitatii, fixa intalniri, scotea si dramuia totodata sume de bani. .. Se stie doar ca fiecare om are pretul lui si totusi nu-i la indemana oricui sa ghiceasca pretul acela si sa se priceapa sa-l ofere. Banii si relatiile, da, prietenii, aliatii, presupusi sau adevarati, persoanele publice si personalitatile care se loveau de revista (...)
In zilele acelea urma un parcurs strans, calculat pas cu pas, sinuos totodata, epuizant, de-a lungul caruia facu risipa de diplomatie si elocinta. Nu ducea lipsa de asa ceva, dar calitatile lui de om cult si de lume nu i-ar fi fost de nici un folos daca n-ar fi pus concomitent la bataie banii, toti bani de care dispunea in acel moment, cheltuind pe cadouri si spagi aproape tot ce stransese de pe urma revistei; toata munca si inspiratia, norocul ce-l urmarise vreme de patru luni. O lua din aproape in aproape, pornind de la taranisti; la ei avea in permanenta usi deschise. Il tratau ca pe un aliat, pai nu degeaba mersese pe mana maestrului si-i daduse revista pe mana pentru propaganda anticomunista militanta, macar ca, in sinea lui, Emanuel nu mai credea in lupta asta cu morile de vant; culmea-i ca nici maestrul nu-i prea dadea sorti de izbanda, dar chiar si socotindu-se din capul locului perdant, nu s-ar fi dezis in ruptul capului si n-ar fi schimbat pe nimic sloganul "Iliescu judecat pentru sangele varsat"; tocmai ca se indoise inaintea lui Emanuel, pai doar Dumnezeu o sa-i mai judece pe astia, dupa ce or sa ne aduca in sapa de lemn si or sa suga tot sangele din noi; o tinea pe aceeasi nota de intransigenta viscerala, sustinuta de un soi de masochism ce friza inconstienta, in pofida
