Spaniolii din Castellon i-au primit cu braţele deschise pe romăni şi nu uită să le amintească faptul că-i apreciază pentru tot ceea ce fac.
Spaniolii din Castellon i-au primit cu braţele deschise pe romăni şi nu uită să le amintească faptul că-i apreciază pentru tot ceea ce fac.
A fi romăn in Castellon inseamnă să fii măcar puţin spaniol. Şi asta pentru că spaniolii sunt firi deschise. Toţi ştiu viaţa celor din jur, a prietenilor, a vecinilor, işi spun secrete de familie, vorbesc deschis despre bolile pe care le au, despre divorţuri, amanţi, prieteni şi, mai ales, despre lucrurile fericite din viaţa lor. Spaniolii, spun străinii care au ajuns in Castellon, trăiesc in realitate o telenovelă cu bune şi cu rele, fără să se ferească de nimic. Este poate cea mai bună abordare a vieţii, pentru că niciodată nu vezi pe stradă un spaniol abătut sau incruntat. Aici, oamenii sunt relaxaţi şi cu zămbetul pe buze. "Pănă să plec din Romănia, credeam că am tot ce imi doresc. Imi iubesc ţara, dar abia după ce am ajuns aici am invăţat să fiu relaxată şi fericită", mărturiseşte Elina Pasca, o invăţătoare in vărstă de 30 de ani, din Oradea.
INCEPUTUL. In urmă cu cinci ani am ajuns pentru prima oară in Spania, povesteşte Elina. "Impreună cu prietenul meu am venit intr-o mică vacanţă, inainte de a pleca in Italia. Prietenul meu avea un contract de muncă in Italia şi aveam cam o lună la dispoziţie (perioadă in care trebuia să ii iasă actele ca să poată lucra acolo) să petrecem timpul impreună. Autocarul din Romănia ne-a lăsat in Barcelona şi de acolo am luat un autobuz pănă in Castellon. Am ajuns noaptea şi ne-am dus să bem o cafea in primul loc pe care l-am intălnit. Acesta a fost Paseo Morella - o alee, cu magazine şi baruri, mai bine spus, un loc de plimbare. Era plin de oameni care vorbeau tare, rădeau şi ne salutau, chiar dacă nu ne cunoş
