Astazi se împlinesc 61 de ani de la alegerile din 19 noiembrie 1946, alegeri în urma carora comunismul s-a legitimat de fapt în întreaga tara. România era în acel moment un stat aflat sub ocupatie sovietica si în care guvernul impus la 6 martie 1945, prin masurile luate, a facut tot posibilul pentru a împiedica accesul la putere al fortelor democratice reale. Sa ne aducem aminte ca acum 18 ani, in luna noiembrie, la un Congres PCR – ce avea sa fie ultimul – era ales acelasi secretar general. Acum, tot intr-un noiembrie, ne pregatim de alte alegeri. Orice s-ar spune, noiembrie este o luna predestinata alegerilor… doar semnificatia lor este mereu alta.
Asteptate cu interes deosebit si dorite de toate fortele politice, alegerile de acum 61 de ani urmau sa marcheze o revenire la normalitate, o repunere în functiune a mecanismelor regimului politic parlamentar din România. În realitate, ele au reprezentat cel mai grav "rapt electoral" din istoria politica a tarii, fiind una din etapele decisive în procesul de comunizare a României. În acelasi timp, alegerile au facut dovada unei înscenari montate dupa un scenariu tipic cominternist si executat cu totala lipsa de scrupule – specifica unor astfel de situatii – de catre PCR. Alegerile au fost pregatite de guvernul Groza nu doar pentru a asigura victoria comunistilor în confruntarea electorala, ci mai ales din perspectiva eliminarii oricaror adversari ai acestora din viata politica si asigurarea trecerii de la regimul parlamentar pluripartid la cel totalitar.
Compromiterea prin asa-zise "dezvaluiri de senzatie"
La scurt timp dupa alegeri, Ministerul Justitiei a dat publicitatii urmatoarele rezultate: din totalul celor 6.934.583 de voturi exprimate, 4.766.630 au revenit Blocului Partidelor Democrate (partidul comunist si aliatii sai), 569.651 Uniunii Populare Maghiare (a participat pe liste proprii, dar