Spatiul public a fost impanzit de afise electorale. Fete ale unor necunoscuti zambesc electoral de pe ziduri de bloc, de pe panourile instalate in puncte de maxima vizibilitate, de pe bannere atarnate de-a lungul bulevardelor. Sa vrei sa nu-i vezi si ti-ar fi imposibil. Desi scopul lor este sa te convinga sa votezi, sa-ti ceara votul, portretele augmentate, inalte de doua-trei staturi de om, par ca te obliga sa mergi la vot, ca iti impun, ca iti ordona. Cu astfel de fantasme electorale care isi disputa intre ele spatiul public de parca ar participa ele insele (afisele) la alegeri, vointa omului, liberul arbitru, asa cum am invatat ca i se mai spune, pare ca este batjocorita. Reclamele uriase, pentru ca este vorba despre un intreg procedeu comercial, elaborat pana in cele mai mici detalii, cu scopul de vinde imaginea ilustrilor necunoscuti care se bat pe voturile noastre, iau peste picior optiunile electoratului si parca poruncesc "Nu-l vota pe ala, uite-aici pe cine trebuie sa votezi!". Partidele care au invadat orasul cu afise si postere cu oferta lor electorala sunt asemenea negustorilor disperati ca nu-si vor mai vinde marfa. Conform regulilor de piata, cu cat disperarea este mai mare, clientii fug, iar marfa expira in galantare. Pe 25 noiembrie vom afla daca aceasta regula se aplica si in cazul candidatilor la Parlamentul European. Atunci vom afla daca vointa romanilor poate fi educata prin intermediul unor afise, si daca nu cumva risipa de materiale electorale, duce la rezultate contrare celor scontate, la matracaj. In toata aceasta invadare a spatiului public, in care agenda zilei este facuta de capetele de afis ale formatiunilor politice, de parca nimic altceva nu ar mai conta, de parca am fi vindecati de toate, de parca toate problemele cotidiene ni s-ar rezolva de la sine si nu ne-ar mai ramane decat vesnica dilema zapacitoare, fara sughituri etilice, "