Modelul propus de Traian Basescu este inspirat de modelul francez, care prevede un vot uninominal in doua tururi de scrutin. Avantajul este ca in cel de-al doilea tur de scrutin se confrunta cei mai bine plasati. Acest sistem nu inoveaza, ci transfera un mod deja existent: se alege Parlamentul intr-o maniera perfect echivalenta a presedintelui si a primarilor. Proiectul premierului este inspirat din modelul german, insa este o varianta ce se abate mult de la acesta pentru ca este introdusa redistribuirea, caz in care pot ajunge in Parlament cei care nu sunt pe lista. Se introduce astfel un vot indirect, ce ar genera o lipsa de reprezentare pentru ca ar aparea in Parlament cetateni pe care nu i-a votat nimeni.
Este posibil ca parlamentarii sa mai modifice proiectul de vot uninominal propus de Traian Basescu. Insa daca poporul va ratifica propunerea sefului statului Parlamentul trebuie sa tina cont de acest lucru.
Strict tehnic, prin reprezentarea proportionala cetatenii se vad oglinditi de partide, iar sistemul majoritar nu urmareste acest lucru, ci doreste sa-l promoveze pe cel care este cel mai bine clasat pentru ca acesta sa castige locul.
Este adevarat totodata ca sistemul de vot proportional permite existenta unor partide mici si in aceeasi masura consolidarea lor. In schimb, prin sistemul uninominal majoritar in doua tururi unele partide vor disparea.
Sistemele majoritare produc majoritati stabile si tind sa incurajeze partidele puternice. Dar este foarte greu de spus daca PD ar fi avantajat de acest sistem pentru ca este posibil ca pentru turul II de scrutin adversarii sa se coalizeze. Este cazul partidului lui Jean Marie Le Pen din Franta care, desi a obtinut scoruri foarte mari in primul tur de scrutin, nu a reusit niciodata sa intre in Parlament.
La noi, reprezentarea proportionala are efectele unui sistem majoritar (cum a fost cazul
