Dincolo de contribuţia la polenizare sau la igienizarea mediului, unele insecte ne arată cum să trăim. Înţepăturile, infectarea alimentelor, transmiterea microbilor, distrugerea textilelor Dincolo de contribuţia la polenizare sau la igienizarea mediului, unele insecte ne arată cum să trăim.
Înţepăturile, infectarea alimentelor, transmiterea microbilor, distrugerea textilelor şi, de ce nu, acarofobia, iată doar câteva motive bune care îi determină pe oameni să ducă o luptă îndârjită împotriva insectelor, cel mai adesea cu ajutorul "armelor" chimice, insecticidele. O foarte mică importanţă este acordată insectelor, poate şi din cauza dimensiunilor reduse. Puţini ştiu că ele au adesea un rol în menţinerea echilibrului ecologic, prin contribuţia la polenizare ori prin consumarea cadavrelor.
Insectele sunt producătorii direcţi ai unor substanţe care ne sunt necesare, unele cu aport nutritiv ridicat şi, de multe ori, terapeutic; mierea, lăptişorul de matcă sunt dăruite de albine, iar mătasea, de fluturele Bombix mori. Dar nu numai atât.
O aprofundare a sistemului lor de viaţă ne indică poate cel mai semnificativ serviciu pe care ni-l fac insectele: ele ilustrează un model de comunicare ce poate fi aplicat şi de societatea umană, dovedind că, prin înţelegere şi comuniune, indivizi diferiţi pot alcătui un sistem bine organizat, ce poate ajuta la menţinerea echilibrului planetei.
Furnicile, specializate pe domenii
Oamenii de ştiinţă consideră că insectele sociale reprezintă adevărate colonii. Ele pot forma o societate care funcţionează ca un întreg, ca un superorganism.
După Edward O. Wilson, organismele sociale se caracterizează prin capacitatea indivizilor de aceeaşi specie de a coopera cu scopul de a îngriji puii, de a lucra într-o "diviziune productivă a muncii, cu indivizi mai mult sau mai puţin sterili", de a contribui la bunăs
