Cristian Mihai CHIS
Cum nimeni nu-i profet in tara lui, anticiparea mea de acum cateva luni, cand afirmam ca Gigi Becali este ajutat sa se umfle electoral smulgand din toate cotloanele politice cu usor deranjament la mansarda, spre a i se scoate dopul la momentul oportun, ca sa absoarba PD mii de voturi, s-a dovedit a fi eronata.
Dopul, insa, nu i l-a scos Traian Basescu ajutat de Felix Tataru, ci exact zona de unde se astepta cel mai putin: istoria, spre ale carei lumini isi incalecase bividiul, se imbracase in straiele domnitorilor si pornise, asemenea lui Stefan, sa construiasca biserici electorale.
Ca si sportul face parte din istorie, iar intr-o poveste multiseculara a dramelor traite de poporul roman, contemporaneitatea n-ar putea sa nu consemneze motivul pentru care unii isi arunca televizorul pe geam sau se iau la bataie cu fortele de ordine, cand nu plang de fericire.
Nemaivorbind de aparitia celei mai banoase meserii din istorie, pe care cronicarii o vor trece macar la categoria "diverse".
Nici prin cosmarele cele mai negre nu i se aratase lui Becali o asemenea perspectiva: sa ajunga sa fie hulit taman din cauza motivului care i-a facut pe romani atat de fericiti.
Dar, ciudatul popor care l-a adus in sondaje la scoruri de care mi-e si frica sa-mi amintesc a reusit, pana la urma, chiar daca motivul ma umple de frisoane, sa si-l scoata din stomac desi, la cate au inghitit oamenii, incepusem sa ma intreb daca nu suntem cumva neamuri cu pasarile alea de stau cu scafarliile in nisip.
Cand s-a trezit Dumnezeu si simtea in pumni o putere eterna, accidentul cu Hagi, pe care nu l-a tratat insa cum ar face-o Doamne-Doamne, adica cu iubire neconditionata, l-a transformat dintr-un vitel durduliu intr-un broscoi paralizat de spaima. Parca i s-a topit si vocea si, in ingramadeala lui, sim
