Vantul taios de sfarsit de toamna intregeste peisajul lugubru pe care il ofera cimitirul * Tristete, lacrimi, deznadejde * Si, intr-un mod bizar, tabloul macabru este completat de coloritul florilor, cele mai multe artificiale si de candelele rosii care licaresc langa morminte O plimbare prin cimitir pare, cel putin la prima vedere, o idee bizara si macabra. Ne plimbam pe aleile mohorate, iar starea de tristete te cuprinde vrei, nu vrei. Fie ca te duci acolo pentru a vizita mormantul unui cunoscut sau ai cu totul alta treaba, cimitirul te face, fara doar si poate sa te deprimi. Insa, de cate ori am stat sa citim versurile gravate pe morminte? Foarte multe dintre mesajele funerare sunt standard, inventate probabil de cei de la pompele funebre sau de cei care se ocupa cu confectionarea crucilor. Zeci de monumente funerare cu acelasi mesaj, asta ca sa nu le mai punem la socoteala pe cele care "gazduiesc" texte presarate de greseli gramaticale. Insa, in multe cazuri, amintirile gravate pe lespezile de marmura alba sunt, intr-adevar, gandurile celor care mai poarta doar durerea pierderii unui om drag in suflet. De multe ori gasesti poeme-dialog intre cei plecati intr-o lume mai buna si cei care au ramas, inlacrimati pe acest pamant sau cei disparuti lasa mesaje celor dragi. "Cei buni si drepti si iubitori/ In ceruri se odihnesc/ Aici parinti cu ai lor copii/ cu totii se-ntalnesc/ Fiti drepti si buni si iubitori/ Fiti buni, parintii mei/ Iubiti-va pan` la sfarsit/ Iubiti-ma caci sunt cu voi" scrie pe piatra funerara a unei fetite care si-a gasit sfarsitul la numai trei anisori. Exista cazuri cand textul povesteste o particica din existenta terestra a defunctului. Putem afla, spre exemplu, cum Raluca a murit la numai 20 de ani lasand in urma ei numai "regret si jale".

Povestea acordeonistului impuscat Pe aleea principala a Centralului gasim mormantul lui Mugurel