Am participat deunazi la un colocviu unde ma pregateam sa vorbesc despre etica societatii deschise, tema despre care am scris deja in America si in Elvetia. Dar, incercand sa-mi adaptez ideile la contextul romanesc, am realizat ca societatea romaneasca nu este o "societate deschisa" atat timp cat este o societate... deschisa catre abuz! De unde si tentatia populist-autoritara care se manifesta in politica noastra. In loc de Open Society (societate deschisa), am utilizat deci termenul de "Shameless Society" - o societate fara rusine. Dar a fi "fara rusine" este o meteahna privata si mi-a trebuit sa gasesc un echivalent romanesc pentru ideea de "Shameless", care sa fie suficient de larg ca sa incorporeze atat sfera privata a rusinii, cat si pe cea institutionala a faradelegii. M-a ajutat Catalin Avramescu, care a sugerat ca shameless sa fie tradus prin excelentul "sfruntat". A doua dificultate a fost sa conturez caracteristicile societatii sfruntate in asa fel incat ea sa fie recognoscibila atunci cand se manifesta oriunde in lume. In mintea mea, "societatea sfruntata" are trei caracteristici principale, independente una de cealalta, dar care, impreuna, creeaza o situatie potential coplesitoare pentru cetatenii ei. Intr-o societate sfruntata: 1) conceptul de vina, vinovatie sau rusine aproape ca nu exista; 2) impunitatea este disponibila pentru orice crima si 3) este foarte lesne sa "tragi chiulul" si sa te sustragi de la orice obligatie. (Prin "a trage chiulul" incerc sa traduc termenul englezesc de "Free Riding" care, in Teoria Actorilor Rationali ("Rational Choice"), ii identifica pe cei care ii lasa pe altii sa faca efortul si sa plateasca costurile unei actiuni colective, ei bucurandu-se doar de avantaje, fara sa fi contribuit in vreun fel.) Sa ne-ntelegem, nu doar Romania este o "societate sfruntata", sunt si altele. (Andi Lazescu a sugerat chiar sa concep un Ind