S-a discutat pe larg, mai mult contra decat pro, despre reactia inacceptabila – sau, dupa altii, datorata – a celui de-al treilea inalt demnitar al statului roman. Acesta a gasit de cuviinta sa-i aminteasca ambasadorului american ca-si datoreaza pozitia unui sistem de recrutare, promovare si numire, considerat in Europa, si deci si in Romania, drept corupt. Strans cu usa, inaltul om de stat a marturisit ca a exprimat o opinie personala in legatura cu alta opinie personala. Adevarul este ca nici dl Olteanu si cu atat mai putin ambasadorul SUA nu au dreptul, chiar daca ar vrea, sa se dezbrace in public. De calitatea lor oficiala. In ce-i priveste, practicarea nudismului ramane interzisa cel putin patru ani. Prezumtia lor de existenta publica, zi si noapte, tine de exercitarea unui mandat oficial si imperativ de reprezentare. Dl Olteanu se poate considera liber de contract, dar nu poate extrapola acest elan de emancipare, poate in curand realizabil, asupra celui care reprezinta Guvernul SUA in Romania. Simpla confuzie de roluri si identitati pe care dl Olteanu o invoca fara intrerupere, in vria acestei nefericite gafe statale, este semnul cert al unei subcalificari descalificante.

Ambasadorul american a criticat proiectele de legi ale Codului penal si de procedura penala in numele Guvernului de la Washington, care in ultimii ani a finantat cu peste 4,5 milioane de dolari sistemul judiciar romanesc. Statul roman a acceptat si a folosit acesti bani. Faptul ca reformele scontate nu doar ca au intarziat, ci in viziunea diplomatului american (care se confunda cu a majoritatii populatiei romanesti, conform tuturor sondajelor de opinie) au fost chiar retrogradate nu este vina americanilor, indiferent de felul lor sucit de a-si numi ambasadorii. Senzationala este insa calitatea politologica a observatiilor numarului trei din statul roman la adresa sistemului politic americ