Celebra doamnă Macovei, campioana reformei şi a luptei cu corupţia, a lăsat în urmă dâre care ies acum la iveală. Între acestea, o serie întreagă de inovaţii legislative care n-au nimic comun cu principiile dreptului şi ale democraţiei. Reflexele de procuror comunist au făcut-o să promoveze, pentru faza cercetării penale, o procedură transferată direct din codul penal valabil pe vremea lui Ceuşescu: dreptul inculpatului de a avea un avocat, care să ia cunoştinţă de fazele cercetării, se manifesta doar din faza încheierii acesteia. Pe parcursul investigaţiei, procurorul nu putea fi deranjat de nici un fel, pentru a-şi pune liniştit pe hârtie concluziile, chiar dacă ancheta vădea certe tente abuzive.

Vine dl Chiuariu, revoluţionar, şi duce lucrurile în partea cealaltă. Dacă codul macoveian părea exclusiv scris de procurori, cel chiuarian a fost dat pe mâna avocaţilor. A ieşit acea compoziţie stupefiantă în care mai lipsea doar acordul infractorului pentru a fi cercetat - lucru care l-a scos din pepeni şi pe reprezentantul unei naţiuni a cărei justiţie prezintă nu puţine exagerări în lista drepturilor pe care le acordă celor a căror vinovăţie trebuie dovedită. Pentru mine reprezintă un mare semn de întrebare integritatea intelectuală şi morală a ministrului cu bărbuţă, care n-a avut ezitări să dea drumul pe piaţă unor asemenea aberaţii, chiar dacă ele au fost rezultatul -sau au întrunit acceptul - legiuitorilor din Parlament. Nu poţi să nu te faci cel puţin de râs, promovând astfel de bazaconii, pe care preşedintele Băsescu, animat de simpatia pe care o nutreşte faţă de „tânărul nostru mafiot obraznic”, le-a tratat drept o ameninţare la adresa siguranţei naţionale.

Pe drumul plin de hârtoape al luptei cu corupţia, ministrul Chiuariu dă senzaţia că s-a urcat în vehiculul cu tracţiune integrală al luptei cu anticorupţia. Mi-e greu să cred că aceste producţii s