Uniunea Europeana e obligatorie. in UE, totul e cu „trebuie“. Trebuie o Constitutie Europeana. Trebuie moneda unica. Trebuie implementate normele. Trebuie, trebuie, trebuie, trebuie.
- Caci trebuie
(euro-umor)
„Da’ de ce trebuie?“
Stupefactie.
„Pai, cum … S-a explicat si ras-explicat. N-ati studiat Documentele? Rapoartele? Directivele? Tratatele?“
„--nu. Da’ ce, era obligatoriu sa…“
„N-ati subliniat cu doua culori?“
„-…“
„La ce v-au stat mintile? Daca dupa atita amar de vreme tot n-ati inteles, inseamna ca ori nu va duce capul, ori nu va pasa. Si-ntr-un caz si-ntr-altul, nu meritati“.
Pauza de sedare. Respiratii adinci. Apoi, zimbet luminos, eurocratic, amestec de sila indicibila si de compatimire (vaga). in fine, pe un ton cald, didactic:
„Uniunea Europeana e obligatorie ca sa fie bine. Da? Altfel, va fi rau. Cel mai rau. Acum, mergeti. Mergeti si votati. Sau nu. Nu conteaza. Are cine sa hotarasca – acolo unde conteaza, nu stiti voi. Oricum, mergeti, da. Mergeti. O sa fie bine“.
(fragment din Eurocrati in mijlocul poporului, documentar de fictiune).
Euro-mutantii (geneza)
Europa Unita a fost creata de americani cu doua scopuri. Odata, ca sa elimine traditionalele maceluri germano-franceze, care au stat la baza primelor doua razboaie mondiale. Apoi, spre a proteja vestul continentului de cintecul de sirena al comunismului (vezi Sartre etc.), prin legare zdravana de catargul prosperitatii, conditie a democratiei stabile. intii a fost Comunitatea Europeana a Otelului si Carbunelui, transformata in Comunitatea Economica Europeana. Piata Comuna, cum i s-a zis, si bine i s-a zis. Ideea era de bun-simt: o zona de comert liber, care presupune circulatia fara oprelisti a marfurilor si a persoanelor. Schimburile economice si umane, intr-un spatiu politic uniform-democratic, urm