Ca sa incep pe o nota pozitiva, zilele trecute am avut parte de un sofer de taxi rrom (nu, Miruna, nu este din nou un articol despre taximetristi, asa ca poti citi in continuare). Ploua foarte tare si era frig. Cand am ajuns acasa, dansul si-a dat seama ca nu are rest la bancnota mea de 100 de lei. Resemnata, deja ma gandeam ca trebuie sa ma tarasc pana la vreun magazin unde sa cumpar ceva de care nu am nevoie numai ca sa fac rost de bani schimbati. Ceea ce a urmat, insa, m-a surprins mai mult decat tot ce mi s-a intamplat anul asta: soferul spune ceva de genul "Vai, dar cum sa iesiti pe ploaie, mai ales ca e vina mea ca nu am bani schimbati, nu a dumneavoastra!"
Asa ca a luat banii si a plecat in cautare de marunt. Revine dupa vreo 7 minute, se scuza de nu stiu cate ori ca a intarziat asa mult, imi da banii, eu il platesc si, lovitura de gratie, imi spune: "E prea mult! Chiar nu pot sa iau atatia bani pentru ca nu ar fi corect". Sau ceva de genul asta, pentru ca eram prea socata ca sa inregistrez exact tot ce spunea.
Cam asta a fost experienta mea cu etnia rroma in ultima vreme. Nu ca as vrea sa-i canonizez, dar ma gandesc doar ca, daca occidentalii continua sa mearga pe corectitudinea politica si pe drepturile rromilor persecutati de romani, atunci poate avem o sansa sa ramanem doar cu cei care vor sa munceasca, nu sa-si propteasca tabere prin Italia si Spania sau chiar Finlanda. In aceeasi ordine de idei, ma gandeam, citind o stire despre o doamna rontaita de un crocodil, ca, daca Bucurestiul ar fi fost ca Miami, poate am fi avut mai multa disciplina.
Mai precis, daca am fi fost inconjurati de mlastini imense care sa colcaie de crocodili, aligatori, caimani sau cum s-or mai numi si daca autoritatile ar fi fost destul de motivate incat sa-i ameninte pe infractori, corupti si pe primari ca ii transforma in hrana pentru reptile, alta ar fi fost
