Ne pregatim sa trimitem prima garnitura de parlamentari in Europa, un an de rodaj legitim spre a deprinde mersul unei institutii fundamentale, pentru ca in 2009 sa ne asezam de-a binelea in fotolii. In fata acestei proceduri, stam si ne gandim de ce ar trebui sa ne urnim din case.
De aceasta data, nu suntem in fata votului pentru Parlamentul Romaniei, cand, daca nu mergem la urne si produsul optiunii celor care au facut-o ne repugna, ni se poate atrage atentia ca daca nu ne-am exprimat vointa, nu avem de ce sa cartim.
Acum, trebuie sa decidem cati dintre parlamentarii romani se vor afilia la populari, cati la socialisti, cati la liberali. Si decizia cetateanului nu va conta decat pentru a spori fortele politice ale continentului, iar acestea nu vor reprezenta durerea si neputinta noastra, ci niste interese economice la a caror descifrare nu avem multi acces.
Prin urmare, de ce ar merge lumea la vot, daca nimeni nu a reusit sa o convinga ca buletinul introdus in urna ii poate influenta viata?
Multi dintre dumneavoastra isi amintesc ca, pe vremea dictaturii, era o emisiune: "Occident".
Periodic ni se aratau bogatia si luminile orbitoare din centrul metropolelor vestice, mai ales cele americane, pentru a ni se aduce, in minutul urmator, dovezile putreziciunii: oameni care traiesc la periferii, in cutii din carton, imbracati in paltoane gaurite, cu cate-o punga maro de unde se zarea dopul unei sticle cu tarie care mai amortea stomacul si nu lasa sangele sa se coaguleze. Capitalismul era nasol, tovarasu' era de treaba, el dadea locuinte la toti oamenii muncii.
Dupa mine, suntem o felie din acele documentare. Politicienii care vor sa mearga sa soarba supa de melci la Bruxelles si Strasbourg cer voturile unor oameni care-si dezmortesc stomacele cu cartofi, fasole, parizer prajit si tacamuri de pui.
@N_P
