Te-ai întors, seara târziu, în apartamentul cu rate până-n 2030. Sau în garsoniera cu 400 de euro chirie. Sora ţi-e plecată în Italia, asistentă medicală. Sau poate în Spania. Câştigă cu vreo trei sute mai puţin ca tine. Alor tăi le trimiţi cinci milioane pe lună, ajustare la pensia majorată la televizor. Trebuie să mergi cu tata la doctorii din Bucureşti. Doar eşti copilul realizat în viaţă. Te duci şi cumperi tot ce trebuie pentru internare: medicamente, perfuzii şi bandaje. Ai chitanţe, facturi, team-building-uri, taxe, şefi mutaţi în complexuri rezidenţiale, cheltuieli mâzgălite, câte un film, un concediu, LCD, laptop. Dacă eşti cuminte la birou zece ore pe zi, vine şi maşina de serviciu. Aproape că au reuşit să te anestezieze.
Te-ai întors, seara târziu, în apartamentul ipotecat. Sau în garsoniera cu termopane. Viaţa în rate curge liniştit. Euro creşte, reclamele cu pensii dau năvală. Economia duduie domol. Demagogii umplu diagonala de un metru a LCD-ului. Ai văzut totul, nimic nu se mai poate schimba. Toţi sunt o apă şi-un pământ, îţi spui adesea. Prin urmare, fiecare pe cont propriu! Doar telecomanda arată că eşti viu. Aproape că te-au înrolat în armata dezamăgiţilor fără cauză.
Brusc, degetul înţepeneşte pe telecomanda plictisită. Poate n-ai auzit bine. Te întorci şi-l mai asculţi o dată pe ziaristul bărbos. Pe ecran vezi poze de şmecheri la patru ace. În studio, bărbosul se luptă cu neruşinarea cât Calea Victoriei a altor şmecheri subţirei sau fălcoşi, cu toţii bănoşi şi cu obrazul gros. Pe ăştia i-am ales?, te întrebi şi indignarea îţi curge iute prin vene. Şmecherii sunt parlamentari cu conturi grase, acţiuni, bijuterii, tablouri. Unii au case şi apartamente în Bucureşti, dar au băgat în buzunare banii de cazare, 25 de milioane pe lună. Un mizilic faţă de calibrul lor financiar, bun şi ăsta pentru Eminenţele Lor! Din taxele tale, ale tatălui tău