Daca ar fi sa aproximam, cam cat credeti ca valoreaza o viata in Romania? Raspunsul meu ar fi simplu: nici doi bani. Poate gresesc. Chiar mi-as dori sa nu am dreptate, insa, am vazut si imi ajung la urechi fel de fel de povesti, care mai de care mai de speriat. Sa spunem ca nu ar exista nefericitul caz al lui Sebastian, micutul nenorocit de medici. Sa ne imaginam ca nu am fi auzit cazurile mediatizate, despre care se vorbeste in toate ziarele si la toate televiziunile. Sa incercam sa realizam cate vieti au fost distruse, cate aripi au fost retezate din fasa sau chiar din primele minute de viata. Cu ani in urma, am cunoscut un baietel, avea vreo opt ani si o grava deficienta neuromotorie. Mama povestea ca a avut o sarcina normala, fara probleme sau complicatii, ca de-a lungul celor noua luni de asteptare a noii vieti i s-a spus ca micutul pe care-l poarta in pantece este perfect sanatos. Toate au fost bune si frumoase pana in momentul in care, la nastere, un forceps manevrat de o mana de doctor a distrus totul. Sau poate nu chiar tot. A distrus un trup, dar a intarit o minte. Baietelul despre care va povestesc incearca sa-si depaseasca conditia. Are probleme din punct de vedere fizic, insa este cel mai bun din clasa la matematica. Vi se pare putin pentru un copil care abia vorbeste, este inteles numai de apropiati si nu-si poate stapani miscarile si, din aceasta cauza, nu poate scrie? Legea compensatiei functioneaza, dar nu ne putem impaca in felul acesta. De ce nu se gandeste doctorul autohton de doua ori inainte de a face ceva care poate distruge o existenta? De ce au murit atatia copii fara sa se gaseasca vreun vinovat? Oricum, din nefericire, problematica nu se aplica numai in cazul celor mici. Mor oameni in puterea varstei, cu zile. Am auzit, acum cateva luni de povestea unei boschetare. Suna urat, insa acesta este adevarul. Se vorbea ca, din neatentia me