Exista accelerat spre Mizil! Mi-am luat bilet dus-intors, ca auzisem ca opreste si un rapid. Casiera a parut neincrezatoare: "E rapid! Cum sa treaca rapidul prin Mizil? Sunteti sigur?". Trecea. M-a studiat curioasa, cu ochiul care nu se uita in automatul de bilete. Oare ce-oi cauta in Mizil?
Am cautat oamenii preocupati de alegerile europene si referendumul pentru uninominal. Pana sa-i gasesc insa, mai avea sa treaca ceva vreme.
In compartiment, o femeie in trening, cu caciulita tricotata, nu pare sa manifeste vreun interes pentru mareata zi pe care o traversa Romania.
"Nu votez, nici nu ma duc la vot, ca nu ma intereseaza. Toti sunt niste hoti", imi explica tanti, in timp ce descifreaza un rebus.
Dupa o ora si jumatate, iaca si gara din Mizilul, sub un bec. Din tren ne dam jos doua fiinte: eu si o catea neagra, grasa. Amandoi cu probleme, mai ales eu - daca nu esti atent, din tren poti ateriza in cap, ca la Mizil nu sunt peroane, iar distanta pana la bolovani e de peste un metru.
Gara e mica, nu incapa nici o crasma in ea. Incape vis--vis, unde in sapte metri patrati se inghesuie cinci mese mici. Cinci barbati zgomotosi, amortiti suta la suta din cauza rachiului, povestesc ceva intr-o limba neinteligibila.
Incerc sa abordez problema arzatoare. Dupa singurele cuvinte inteligibile cu limba amortita, majoritatea incepand cu "p", incep sa vorbeasca intre ei. "Da ce, sunt alegeri?". "Parca am auzit ceva, cu Basescu, ca nu-l sustine pe Tariceanu ca-i prieten cu ala cu petrolul".
N-au votat si nici nu se inghesuie. Ma indruma spre oras. "O iei asa si o tii vreo doi kilometri". "Nu sunt taxiuri?". "Sunt, doua, dar merg numai la comanda".
Drumul e mai negru decat cateaua aia grasa, spart din cand in cand de un bec chior. Cuvantul e "sinistru". Prin mijloc, cam la cateva minute, trece cate-un
