Absenteismul a fost aproape o certitudine a ultimelor doua saptamani de campanie, confirmat, iata, de realitatea din teren. Politica de boicot a referendumului si-a pus insa amprenta si asupra europarlamentarelor, fapt devenit evident duminica. Politicienii si-au asumat acest risc dintr-un motiv foarte simplu: la europarlamentare prezenta nu conteaza, nici din punct de vedere legislativ, nici din cel al mizei si ulterioarelor negocieri politice, in schimb, absenteismul la referendum era esential in lupta cu Traian Basescu.

Daca pana duminica semnalele au fost ceva mai discrete, in special cele venite din partea PNL si PSD, care cu o gura spuneau ca sustin uninominalul, cu alta il aruncau in derizoriu, in ziua respectiva au fost lasate la o parte reticentele si veteranii duplicitatii si-au dat adevarata masura. Inca de dimineata, Tariceanu si Nastase, urmati apoi de Norica Nicolai, Ion Iliescu, Crin Antonescu, Adomnitei, Vacaroiu, Fenechiu, Hasotti si alti corifei ai politicianismului de joasa extractie, au refuzat in mod ostentativ sa voteze la referendum, indemnandu-si simpatizantii sa le urmeze exemplul. Semnalul a fost astfel lansat catre propriul electorat si doar analizele de la exit-poll ne vor spune dimensiunea exacta a impactului.

Dincolo insa de acest aspect, e clar ca atmosfera generala e una de lehamite. Luptele politice interminabile, coruptia la nivel inalt impotriva careia se pare ca nu e leac, incompetenta guvernamentala fara precedent, ruptura evidenta dintre politicieni si realitatea inconjuratoare, au determinat o contrareactie care s-a materializat in indiferenta. In plus, mare parte din energii s-au consumat cu ocazia referendumului pentru suspendarea presedintelui, cand una din mize a fost penalizarea clasei politice. Din punctul de vedere al unora dintre cei angrenati emotional, politic si moral in precedentul referendum,