Nelipsită din hrana omului, sarea trebuie să fie îmbogăţită cu iod şi cu alte câteva minerale esenţiale, pentru a putea asigura corecta funcţionare a "uzinei chimice", care este organismul Nelipsită din hrana omului, sarea trebuie să fie îmbogăţită cu iod şi cu alte câteva minerale esenţiale, pentru a putea asigura corecta funcţionare a "uzinei chimice", care este organismul uman.
Schimbările climatice afectează producţia de sare de mare de pe glob. Ploile, umezeala şi ceaţa, fenomene amplificate în ultima vreme din cauza încălzirii globale, aduc deja prejudicii companiilor ce se ocupă cu recoltarea sării ecologice. În această vară, pentru că a plouat din abundenţă, francezii nu au reuşit să adune decât 2% din cantitatea medie obişnuită.
Praful de sare stă la baza civilizaţiei. Odată ce oamenii au descoperit că hrana poate fi conservată cu ajutorul sării, existenţa lor a devenit mult mai uşoară. Au început să-şi facă provizii de peşte şi de carne, supravieţuind astfel perioadelor în care găseau cu greu mâncare.
Motiv de războaie şi cuceriri
Având hrana asigurată pentru mai multă vreme, oamenii au început să se deplaseze pe distanţe lungi, să descopere teritorii noi, fapt ce a contribuit la evoluţia vieţii. Totuşi, sarea era greu de obţinut şi, adeseori, era ţinută la mare preţ. Ea a constituit unul dintre principalele motoare ale dezvoltării economice, dar, în acelaşi timp, a creat şi a distrus imperii. Acest mineral a avut un rol strategic şi economic foarte important, comerţul cu sare făcându-se pe rute îndepărtate.
Au existat, astfel, de-a lungul istoriei, numeroase "drumuri ale sării", iar motivul expansiunii militare romane spre Dacia l-a constituit tocmai controlul aprovizionării cu sare. Cu timpul însă, rolul sării a fost preluat de tehnici noi de conservare. Sarea a rămas însă vitală atât pentru om, cât şi pentru celelalte