Daniel Sandru Daca avem in vedere raportarea romanilor la institutiile Uniunii Europene, putem constata ca, dincolo de euroentuziasm, prezenta redusa la alegerile de duminica s-ar putea explica prin lipsa de miza. Adaugand, la asta, desigur, si anemia campaniei electorale ce tocmai a trecut. Daca avem insa in vedere peisajul de dupa alegeri, putem sa regasim miza in cel putin doua cazuri: in cel al PD, care si-a legitimat prin vot pozitia de lider pe scena politica si in cel al PLD, ce trebuia sa treaca botezul politic al votului. Pe de alta parte, despre PSD se poate spune ca miza sa in aceste alegeri a fost relegitimarea lui Mircea Geoana, ceea ce, dupa cum se vede, n-a iesit. Despre PNL, ca a urmarit, printr-o campanie excesiva, sa-si consolideze statutul placut lui Patriciu, acela de partid-balama. Iar despre UDMR, sa-si reconfirme ca exista. Interesant este ca, din acest peisaj, lipseste PRM.
Daca despre partidulete precum PC-ul lui Voiculescu, PIN-ul lui Gusa ori PNTCD-ul lui Milut se poate spune ca oricum nu contau in algoritmul europarlamentarelor, exista totusi asteptarea ca partidul-orchestra al lui Vadim Tudor sa atinga pragul electoral. E drept, intre timp pe val a ajuns PD, care a luat ceva din electoratul peremist moderat, dar cu tendinte autoritariste, dar a aparut si partidul lui Becali. Suficient, dupa cum atesta rezultatele de duminica, pentru ca PRM sa se dezintegreze. Este, dupa mine, unul dintre cele mai bune lucruri care i se puteau intampla fragilei democratii romanesti, aflata, pe calea spre consolidare, in etapa (re)organizarii. Cu electoratul extremist spart in bucati - mai mari ori mai mici - viata politica romaneasca inca mai are sansa civilizarii. E drept, pe de alta parte, ca tendintele totalitare, cel putin cele ce se regaseau la nivel discursiv, erau poate mai usor de controlat cu PRM si decerebratii politici de pe-
