Dacă criza politicului generează absenteism la alegeri, de ce nu vine lumea la referendumul care propune clar ieşirea din criză? Că Traian Băsescu nu e zeitatea adusă de istorie să facă ordine in vieţile lor. "Băiatul simpatic" are un trecut neclar. Are prieteni discutabili. Are realizări microscopice in toate domeniile in care a acţionat.
Absenteismul care s-a manifestat la alegerile de duminică a fost deja disecat, in fel şi chip, de politicieni, ziarişti şi analişti. Nu doresc să reiau cele spuse. Mi se par insă demne de semnalat căteva aspecte ce s-ar putea dovedi, in timp, purtătoare de efecte pentru politica romănească.
Participarea redusă la scrutinul european face parte, intr-adevăr, dintr-un fenomen mai larg, specific ţărilor nou-intrate in UE. Efectele pozitive sau negative ale integrării se fac simţite in timp şi, tot in timp, pot fi posibile dezbateri reale asupra acestui subiect. Altfel spus, interesul publicului va deveni real pe măsură ce apartenenţa insăşi la Uniune se va intersecta mai palpabil cu viaţa de fiecare zi a indivizilor şi colectivităţilor, din Romănia.
Dincolo de această realitate, este foarte probabil să asistăm, intr-un plan general european, la o criză a politicului insuşi. La o problemă a sistemului democratic. La un blocaj in zona cu adevărat fertilă, cea care generează soluţii noi şi viabile, capabile să creeze dezbateri, interes, speranţă. Este, fără indoială, o problemă serioasă de depăşit. O problemă legată de clasa politică de la noi şi de aiurea. O criză a partidelor şi a politicienilor. O criză a democraţiei insăşi.
Pe această criză de incredere şi de soluţii işi bazează construcţia politică actualul preşedinte al Romăniei. Domnia sa a ajuns la putere intr-un moment in care increderea in partide şi in Parlament scădea. Aşa că soluţia pe care a propus-o a fos
