La prima vedere, lumea (poetică) a lui Şerban Foarţă renunţă la gravitate (prin joc) şi la profunzime (prin cultul ostentativ al superficiilor). E o reducţie surăzătoare, un sacrificiu graţios, precum arta unui jongleur care creează iluzia unei libertăţi fără acoperire, fără un preţ interior.

Sublim "prizonier" al limbajuluiLa prima vedere, lumea (poetică) a lui Şerban Foarţă renunţă la gravitate (prin joc) şi la profunzime (prin cultul ostentativ al superficiilor). E o reducţie surăzătoare, un sacrificiu graţios, precum arta unui jongleur care creează iluzia unei libertăţi fără acoperire, fără un preţ interior. Dar e oare cu putinţă o creaţie lipsită de un alibi de natura dramatismului, al spiritului care se angajează in impactul său cu existenţa dată? Neputănd răspunde afirmativ, se cuvine a lua in seamă, in cazul in speţă, frămăntarea estetă insăşi, calofilia ironic-melancolică, implicănd un mare efort subiacent, funcţionănd la cota inaltă la care accede, aidoma unui canon imprescriptibil. Defel fortuit in pofida infăţişării sale ludice, actul scriptic reprezintă echivalentul unui destin id est, formă de captivitate. Sublim "prizonier", "ostatic" de lux al limbajului, Şerban Foarţă işi ia revanşa lucrăndu-l aidoma unui orfevru fantast, nesăţios de insolite forme, imbătat de mirajul proteiform al produselor dsale. Preţiozitatea semnifică damnarea sa, dublată de voluptate.

In pofida livrescului, a saturaţiei erudite, să menţionăm că Foarţă porneşte nu o dată (nostalgia organicului) de la un factor elementar, de la un embrion lexical ori fonic, pe care-l dezvoltă fastuos (acest fast fantasmagoric-explicativ, augmentat pănă la un soi de enciclopedism al posibilului, reflectă o povară a latenţelor ce se străduiesc şi nu izbutesc niciodată pe deplin a se actualiza). De la registrul indigen se trece, reminiscenţă a compensatoarei rever