Dumitru Tepeneag

Zadarnica e arta fugii

Editia a II-a revazuta,

insotita de un dosar de receptare critica

Prefata de Nicolae Barna

Grupul Editorial ART, Bucuresti,

2007, 174 p.

Cunoscut si apreciat mai degraba in Franta decit in Romania, cel putin inainte de ’89, si asta ca rezultat al eforturilor proprii si al valorii ce si-a facut loc, nu usor, dar onorabil, printre nume ca Robbe-Grillet, Gabriel Marcel, Barthes, Pinget, Deguy, Dumitru Tepeneag are in sfirsit parte, la Editura Art, de o serie de autor concretizata in editii elegante, realizate in conditii grafice deosebite, fiind repuse in circulatie romanele Zadarnica e arta fugii si La belle Roumaine, in curs de aparitie aflindu-se, de asemenea, Nuntile necesare si Cuvintul nisiparnita.

Inceput la Sinaia in 1969 si terminat la Paris in 1971, primul roman al lui Dumitru Tepeneag – Zadarnica e arta fugii – a fost publicat pentru prima data in 1973, la Paris, in traducere, purtind titlul Arpièges (cu aproape douazeci de ani inainte de a fi publicat in Romania), impunindu-se in plin Nou Roman, cind era greu sa nu fii catalogat drept un epigon al lui Robbe-Grillet. Noutatea acestui roman, nominalizat in 1973 pentru Premiul Médicis (cind a cistigat Milan Kundera), a constat in amestecul de onirism estetic (ce se opunea dicteului automat, sustinut de suprarealism) si textualism, fara insa ca autorul sa poata fi considerat doar un scriitor estetizant si formalist, un estet evazionist, pentru ca Tepeneag a facut si face parte dintre scriitorii care s-au impiedicat intotdeauna de realitate, grupul oniric avind si o latura subversiva, de angajare politica nonconformista in plin realism socialist. In jurnalul sau, Tepeneag afirma ca onirismul estetic a facut o „munca de cirtita subminind mentalitatea burgheza“, visul fiind considerat un model de autonomie. Retini