Festivalul International de Film documentar de la Sheffield este cel mai important eveniment de gen, in tara care a dat intotdeauna tonul in domeniul cu pricina. Englezii sunt mari consumatori de film documentar. Il vaneaza in salile de cinema, la TV ce sa mai vorbim! Cu toate astea, pana si Festivalul Astra de la Sibiu e mai vechi decat acest Sheffield al lor (Astra exista din ‘93, pe cand prima editie de Sheffield s-a tinut abia in 1994). Festival § Filme, se-ntelege. Dar cea mai buna parte a festivalului acesta e ciocnirea oamenilor din industrie, discutiile deschise; despre unele dintre ele ai putea sa faci un documentar observational in sine! Bine, exista filmele, si intelegi, ca la alte festivaluri importante de documentar (IDFA de la Amsterdam, de exemplu) care e trendul la acest capitol. Astfel, in materie de subiecte, s-ar zice ca filmele de razboi sau in/despre zone de conflict sunt inlocuite partial de cele despre traume post razboi. Se poarta Irak? Atunci un film despre un pusti irakian, care ajunge pe platourile de la DOOM - Operation Filmmaker (filmul acesta ar fi avut premiera la noi, la TIFF 2007: regizoarea a ajuns, a venit si la proiectie, doar ca sa ne anunte ca nu are si filmul. Poate la anu’). Bagdad? Atunci o poveste despre ultimul an de liceu a patru pusti, filmata chiar de ei - Baghdad High. Prietenie, dragoste, certuri cu mama, tocit, stres pre-examen si bombe. Afganistan? De ce nu ultimii doi evrei din Kaboul si traiul in sinagoga lor parasita. "Planeta verde" e inca la moda (probabil si pentru ca e mult mai usor sa-ti gasesti fonduri cand abordezi un astfel de subiect), iar incalzirea globala e in continuare un subiect fierbinte, fie-mi ingaduit sa ma exprim asa. Insusi Al Gore a luat un premiu la Sheffield - si e inca un personaj la moda. Dar, am observat ca incetul cu incetul in documentarele de aici a aparut noua zona care deja are velei