Atit rezultatul alegerilor europarlamentare, cit si nevalidarea referendumului privind votul uninominal n-ar trebui sa constituie o surpriza pentru nimeni. Asa cum n-ar trebui sa constituie vreo surpriza nici prezenta scazuta si foarte scazuta la vot. Faptul ca nu a existat o miza interna a competitiei politice, miza care sa duca jocul electoral la nivelul promisiunilor populare – cum se intimpla de obicei – a fost hotaritor in cazul acestor alegeri.
PRM ar fi putut sa speculeze lupta de imagine pe care Romania o da in urma evenimentelor din Italia, insa n-a stiut sa o faca. Discursul nationalist nu si-a mai gasit sprijin in context european. Partidul lui Becali este suta la suta dependent de scorurile inregistrate de echipa latifundiarului. Victoria de simbata seara, in fata rivalei Dinamo, a venit, insa, prea tirziu... Cit despre PC, efortul masiv depus pentru a convinge macar pensionarii sa voteze cu Voiculescu nu a dat roade. De unde rezulta ca, totusi, romanii nu sint chiar asa de usor de pacalit. Sau poate ca, de fapt, nu e vorba de nivelul de credulitate sau usurinta cu care pot fi manipulati romanii.
Poate ca, pur si simplu, nu ne mai intereseaza. Exista vreun motiv real pentru care sa votam trimiterea unor oameni „de pe liste“ in Parlamentul European? Dupa ce i-am vazut cum se comporta in Parlamentul romanesc, ce ne face sa credem ca nu vor repeta figura si la Bruxelles? Cum ar putea reprezenta Romania de astazi niste „expirati“ politic ca Ion Iliescu sau Nicolae Vacaroiu? De ce am dori noi, ca oameni cinstiti, sa facem dintr-o gasca de corupti imaginea noastra in lume?...
Europa este, astazi, parca si mai departe de romani decit inainte de 1 ianuarie 2007. Prezenta la vot demonstreaza atit neincrederea in clasa politica interna, cit si dezinteresul fata de organismele politice europene la care ne-am afiliat la incepu
