Am trecut printr-o perioada grea in viata, dar ii multumesc lui Dumnezeu ca am reusit sa trec peste asta.
Sint o persoana puternica! Am devenit o luptatoare si o neiertatoare dupa ce batalia cu influentele negative ale vietii a fost cistigata.
"Eram o epava"
Aveam doar 9 ani cind mi-am pierdut mama, iar sora mea implinise 13 ani. Am fost date la un camin si, dupa putin timp, eu am fost adoptata de doi oameni cu sufletul mare care au avut grija sa nu-mi lipseasca nimic niciodata. Ei mai aveau o fata cu putin mai mare ca mine care incerca sa imparta tot ce avea cu mine, sa devina prietena mea.
Timp de 4 ani de zile nu am avut probleme cu noii mei parinti. Imi vizitam sora zilnic la camin sau daca nu zilnic saptaminal si ei ma ajutau sa nu ii lipseasca nimic. Dupa lungi chinuri si sacrificii au reusit sa o adopte si pe sora mea mai mare si astfel eram cu totii o familie fericita. Pina cind... la 14 ani am avut prima cearta zdravana cu ei. Eram de parere ca am ajuns oaia neagra a familiei, ca sora mea vitrega excela prin calitatile ei, ca numai pe ea o laudau ai mei si ca o ajuta numai pe cealalta sora a mea, adoptata mai tirziu. Eram o epava, ma simteam nesemnificativa pe linga celelalte surori ale mele. Incepusem sa nu mai dau randament la scoala, nimic nu-mi iesea bine si nu faceam decit sa dau vina pe ceilalti. Ca nu am scris din cauza ca m-a tinut de vorba nu stiu ce vecin... ca nu am ajuns la timp la scoala deoarece fusesem la o petrecere si eram foarte obosita...
"Pur si simplu m-am umplut de rani"
Ma taiam pe miini si nu ascundeam asta. In fiecare zi mai aparea o rana... Si ziceam de fiecare data ca mama mea adevarata ma asteapta. Ca imi voi lua un loc linga ea si acolo ma voi duce. M-am taiat pe tot corpul. Parintii mei erau disperati, ca toata lumea
